De mica mi s-a spus de catre bunicul din partea mamei, ca plantele sunt si ele vii, ca simt tot ceea ce le facem, ca le doare, ca plang. Asa ca am dezvoltat o relatie foarte speciala cu marul din gradina.

As vrea sa avem in suflete si in minte macar o data imaginea acestei minunate sfere albastre ce pluteste in jurul Soarelui, sa o iubim si sa o apreciem ca un acasa ce-l reprezinta pentru noi toti. Pamantul este una din planetele ce s-au multumit mereu cu a nu primi locul intai.

Amintirile sunt scrise pe suflet, ele formeaza tablouri ce se leaga-n scene, apoi in filme ale caror montaje ma surprind prin multitudinea detaliilor. Sunt acel gen de persoana care-si pastreaza la piept fiecare dintre secventele trecute, careia ii plac calatoriile inapoi, pentru ca timpul prezent are nevoie de evadari scurte, macar, iar in aceste escapade eu retrezesc la viata trecutul cu tot ce inseamna el.

Am primit de la un fost iubit, caruia-i placeau fenomenele extreme atat de mult, incat le urmarea prin lume( avea documentare intregi si chiar era inscris in grupuri de pasionati) urmatoarele randuri, care alcatuiesc o scrisoare dintre cele mai originale:

Intre peretii ei batrani s-au scris povesti de viata. Au trait chiar oameni cu care ma-nrudesc. Ea a reusit intr-un fel sau altul sa comprime timpul, facand punte intre trecut prezent si viitor, devenind simbolul unei vremi apuse si al ideii ca noi, oamenii, cu grija si devotament fata de istorie putem conserva monumentele unor vechi vremuri, dandu-le chipul prezentului cu pastrarea patinei lor originale.

As putea ierta. As putea sa iubesc mai mult, sa daruiesc mai mult. Trecand prin timp si spatiu as putea sa las parti de suflet, amprente spirituale pe oriunde, pentru conexiuni ulterioare. Pot sa fiu mai buna, mai emaptica si alaturi de cei dragi, as putea  sa devin mai atenta la nevoile semenilor, la posibilitatea de a ma conecta cu ceilalti.

Iarna face pod intre singuratea mea rece si nevoia ta de a fi imbratisat. Azi la fereastra noastra apar primele fapturi firave, primele flori de gheata si tu-mi spui cat de fericit esti sa le privesti de aici din interiorul nostru, imi arati ca aceasta perspectiva intima le face, pe ele, frumoasele fantasme ale frigului sa devina fierbinti, sa uite totusi sa se topeasca sa traiasca intre caldura iubirii noastre si frigul de afara.

coboara de la munte o veste minunata,

Subcategorii