Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la anii copilariei cu nazbatiile lor, cu aventurile si avantul cu care exploram fiecare oportunitate, mai ca-mi vine sa ma intorc in timp, pacat ca fizic este deocamdata imposibil. Am si azi vise recurente cu anii de scoala gimnaziala, cu cei de liceu si am ramas profund atasata de fostii colegi si de profesorii care ne-au format. Cred ca nostalgia dupa anii aceia se datoreaza faptului ca am gasit intotdeauna o placere imensa in a invata si in a merge la scoala. Asadar, daca as putea sa ma blochez in vreo bucla temporala, as alege-o pe cea a anilor de scoala si liceu.

Eram destul de mici si eu si fratele meu, sa fii avut cel mult opt ani eu si el vreo sase.

Il stiam din clasa a noua de liceu si chiar aveam o simpatie aparte pentru el, niciodata nu am relationat insa, mai ales ca eu eram destul de introvertita si foarte greu comunicam cu oamenii noi din viata mea.