L-am ridicat în ogradă,
Pe el omul de zăpadă,
Şi-a uimit uliţa toată,
Că-ntr-o noapte înheţată,
Dansul l-a pornit indată:
1, 2, din măturică,
Că-i e ca o mână mică,
1, 2, din cap de nea,
Că are-o căcilulă grea,
Dintr-o oală găurită,
Prin cămară părăsită,
Şi acum refolosită.
1,2, a dat din nas,
Care e un morcov gras,
Şi în dansu-i agitat,
De nasturi el a scăpat,
Cărbune după cărbune,
A sărit şi nu pot spune,
Decât că, de dimineaţă,
Era cam palid la faţă,
Picura încetişor,
Fiindcă s-a-ncălzit uşor.
