In livada inflorita,
Cu privirea-i ratacita,
Printre merii cei pitici,
Merge iute un arici.
Tare suparat mai este,
Un prieten, de prin China,
A venit fara de veste,
Infectandu-i vizuina.
Ca-i raceala, ca e gripa,
Nimeni nu stie sa zica.
Toti cei dragi si cei vecini
S-au ascuns si nu mai vin.
Nu mai e vulpea sireata,
Nicio haita nu vaneaza,
Si, de boala blestemata,
Toti acum se izoleaza.
Ursul, regele padurii,
A pus restrictii pe toate:
A inchis zmeurii, murii,
Toti mananca ce se poate.
Rasul e deja vegan.
A cules la leustean,
Si macris, seminte multe,
Pare mâță de la munte.
Cu tristete, pe copaci,
Si peste locuri prea dragi,
Scrie bufnita batrana:
Azi sa spunem impreuna,
Din casutele-ncuiate,
Sa rasune de se poate,
O rugaciune fierbinte.
Catre toate cele sfinte
Ca sa treaca acest bletem
Si iar liniste s-avem.