Era vară, soare cald,
Si în marea de smarald,
Început- au să se scurgă,
Picături de ploaie lungă.
În pădure, s-au invit
Frunze, ce- au îngălbenit,
Iar rândunele- n stol
Îsi pornesc al lor lung zbor.
Veverița tot adună,
Ca deoparte ea să pună:
Nuci, castane, și alune,
Fiind provizii numai bune,
În vremuri reci de iarnă grea,
Care toamne- i va urma,
Fiindcă da, e- adevărată,
Știrea de toți murmurată:
Înc-o toamnă minunată,
A venit la noi de-odată.
