Bună ziua, tuturor!
Sunt o mică rândunea,
Ce-a venit la voi în zbor
S-aducă primăvara.
Drumul tot l-am străbătut,
Cu un dor de România,
Ştiind că un nou început,
Îmi aduce bucuria.
M-am întors la tine-n ţară
Şi-am să stau întreaga vară,
Te rog, să fii fericit,
Când îţi cânt c-un ciripit!
Ştiu c-aţi auzit de mine,
Şi sper că numai de bine,
Mărţişor eu ma numesc,
Şi în primăveri sosesc,
În oraş dar şi la sat,
În piept îţi stau agăţat
Şi aduc, cu şnurul meu,
Bucuria şi mereu,
Toţi mă dăriesc cu drag,
Fetelor care le plac.
Eu sunt uşor cam timid,
Dar ştiu să mă deschid,
Primul din zăpada albă,
Făcând primăverii salbă,
Din mine şi fraţii mei,
Da, noi suntem ghiocei,
Aducem semn că, în ţară,
O să vină o primăvară,
Vestitorii ei suntem,
Bucuria aducem!
Eu sunt un băiat cuminte,
Cine spune altfel minte.
Mama eu mi-am supărat,
Doar cândva de mult o dat.
În rest, o ascult mereu
Şi-o iubesc cât pot şi eu.
Iar din inima-.mi cea mică
Îi spun la a mea mămică:
La mulţi ani cu sănătate,
Zilele să-ţi fie toate,
Pline de frumos şi soare,
Şi cu iz de sărbătoare!
Zâna primăvara sunt
Şi trec peste întreg Pământ,
Dar găsesc cu bucurie,
Peste-ntreaga Românie,
Să-mi scutur astăzi veşmântul,
Ca să-i umplu-ntreg tinutul:
Cu căldură, păsări, flori,
Zile ca de sărbători
Şi cu un pic de magie,
Care face să învie:
Pomii, iarba gâzele,
Ce umplu grădinile .
Iarna mă numesc,
Şi vă părăsesc,
Cu imens regret,
Merg încet, încet,
După zile-n care
A fost sărbătoare,
După gheaţă şi zăpadă,
Astăzi din ogradă,
În ochi de pâmânt,
Frigul e înfrânt
Şi din el se saltă ,
Cu privirea înaltă,
Mândru ghiocel,
Aducând cu el
Un adio, Iarnă,
Şi-am să plec în goană,
Sora primăvară
O să fie-n ţară,
Din nou, ea stapână
Cu vremea cea bună,
Mergând mână-n mână!
Eu sunt o fetiţă,
De la grădiniţă,
Şi pentru mămica
Şi pentru bunica:
Vreau să spun ceva,
Ce poate părea,
Prea simplu şi scurt
Mulţumesc, că sunt!
Şi mi sunteţi mereu,
Dar din Dumnezeu.
Mă numesc grădină,
Şi-orice gospodină,
Mă-grijeşte bine.
Când primăvara vine.
Mă araţi, săpaţi,
Mă mai şi udaţi
La Paşti veţi mânca
Verdeaţă din brazda mea.
Primăvara vine.
Stupul de albine
Zumzăie de zor,
Că le este dor,
Fetelor din el ,
De mult nectărel,
Dulce, mparfumat,
Cum ea l-a lăsat,
Zâna primavară,
în florile din ţară.
Şi în muşuroi
Este tărăboi.
O furnică zice:
Uite, cum se duce
Frigul înghetat,
Plecăm la adunat,
Bob, cu bob mâncare,
Că iarna e mare!
Şi iar o să vină,
Aici în grădină!
Dintr-un colţ, retras,
Un greier cam tras
La faţă şi anemiat
Cântă entuziasmat :
Că s-o mai găsi,
Din acestă zi ,
Mai multă mâncare,
Pân la iarna-n care
Foamea este mare,
Şi rabdă mereu,
E artist si-i greu,
Să fie-n turneu,
Să strângă vreun leu,
Iar furnica are
Dar nu-i dă vreodată,
Un grăunte care,
Să facă uitată,
Cearta aceea veche,
Ce e fără pereche.
Bună ziua, tuturor,
Eu sunt barza renumită,
Care stă ntr-un picior,
Şi acum e fericită.
Primăvara a sosit,
Afară s-a încălzit
Şi-am venit cu mare dor,
Peste mări şi tări în zbor,
Să fac pui în România,
Şi să aduc bucuria.
Eu sunt mică, delicată,
Dar sunt foarte-mparfumată,
Vioreaua mă numesc
Lângă ghiocel trăiesc.
El îmi e frate mai mare
Şi mai -nainte răsare.
Bunicuţo, am aflat.
Este azi şi ziua ta!
Mamei tu viaţă i-ai dat,
Şi ea mi- a dat-o pe-a mea.
Fericirea mea eşti tu,
Si îţi spun că te iubesc,
De pe întreg pământul,
Pe tine te sărbătoresc.
Sunt şnurul de mărţişor,
Alb cu roşu-s împletit,
Mă poţi recunoaşte-uşor,
Fiindcă am ajuns vestit.
Albul meu e puritate.
Roşu este doar iubire.
Pun cu multă bunătate,
În piept strop de fericire.
A venit şi vremea mea,
După iarna asta grea.
Am să picur pic, cu pic,
Eu sunt ploaia şi vă zic:
Tare e frumos pe lume,
Toate bune să se-adune,
Bogăţia să sporească ,
Şi recoltele să creasă!
În zilele astea cu soare,
M-am topit aşa de tare,
Că din alb imaculat,
În lichid m-am transformat.
Iarna, iată, a trecut,
Nu mai cade niciun fulg
Şi v-o las azi tuturor,
Pe sora mea, ce uşor
Udă toată România,
Şi v-aduce bogăţia!