Visul unei nopți de toamnă
Peste straturi, și răzoare,
E tăcere, e răcoare,
Toți parcă s-au aliniat,
Gata sunt de recoltat.
Între morcovi, se ridică
Șeful lor portocaliu,
Morcovul, numit Mitică,
Pe care toți îl știu:
-Bună ziua, surori, frați,
Iată-ne azi adunați,
Gata de-a fi recoltați
Și-n cămară strecurați,
În lădițe cu nisip,
Să stăm bine eu vă zic,
A fost un an bun pe strat,
Uite câți ne-am adunat!
Dintr-un strat de lângă ei,
De lângă dulcii morcovei,
Un pătrunjel haios,
Privind la ceilalți voios,
Spune cu marele- haz:
-Nu avem niciun necaz,
Numai, multă bucurie,
Că toată suflarea verde,
Adunată o să fie,
Așezată-n magazie,
Ori în pungi la frigider,
Verde să rămânem sper,
Dând din gustul nostru bun,
Oricărei mâncări, vă spun,
Fiți, de astăzi, fericiți,
Că sunteți cei mai iubiți.
În răzorul cu răsaduri,
Făcând zgomote, și vaduri,
Căpetenia roșiilor,
Cu cea a vinetelor,
Șeful ardeilor grași,
Al celor iuți, pătimași,
Dar si-al celor capia,
Erau gata a se certa,
Care să pornească-ntâi,
Discursul de căpătâi,
Despre cum s-au dezvoltat,
Au crescut s-au copt de-odat,
Cum de astăzi, mâine chiar,
Vor fi altceva e clar:
Unele bulion sau suc,
Altele cele ce-aduc,
În zacuscă gustul bun,
Toate, toate, combinate,
Le-or mînca pe săturate,
Gospodarii ce-au muncit,
Le-au sădit, le-au îngrijit,
Apoi mult le-au ajutat,
Să rodească mult, bogat.
Roșior, șeful pe roșii,
Cu obrajii roșii grași,
Suculent sub stratul cojii,
Spuse chiar emoționat:
-Iată-ne că-i toamnă, dar
Toamnă bogată să fie
Gospodarii nu-n zadar,
Au plantat fire o mie,
De roșii, care de care,
Și rotunde, lunguiețe,
Roze, roșii, galbene,
Dulci, mai acre, sau mai crețe,
Iată-ne la un sfârșit,
De ciclu de rodit,
De aici vom deveni,
Ce oamenii și-or dori,
Unii bulion, suc dulce,
Alții zarzavat ce-aduce,
Gustul bun mâncărurilor,
Deliciul oamenilor.
Nu contează ce vom fi,
Mai mult ce vom oferi,
Și gust bun și vitamine,
Pentru toți, pentru oricine!
Vinețica frumușica,
Șefă peste vinete,
Simțea că o ia frica,
Discursul nu-l poate ține,
Însă soțu-i, Vinețel,
Un bărbat prea iubitor,
A-mbărbătat-o nițel,
Și-a pornit cu glas ușor:
-Toamnă e, și-i minunat,
Avem vinete – grămadă,
Când vin toți la adunat,
Recolta o să se vadă.
Mândră sunt și fericită,
De grădina cea iubită,
Am fost tratate bine,
Ca niște regine,
Plivite, săpate des,
Udate și cu succes,
Am crescut și rod am dat,
Simțindu-ne minunat!
Gospodina, cum o vrea,
O să ne gătească ea,
Fie pentru vreo salată,
Vom sta-n stare congelată,
Sau în zacuscă vom fi,
Ceea ce vor îndrăgi,
Oamenii s-ntindă bine,
Pe feliile de pâine.
Ardeiaș, un ardei gras,,
Președinte-n sindicat,
Drege vocea imediat,
Și vorbește răspicat:
-Dragii mei, după cum știți,
Și cum ne-am și înțeles,
Toți recoltați o să fiți,
Veți primi mult interes,
Eu sper că pe voi,
V-am ferit de griji nevoi,,
Căci au fost și ani mai buni,,
Anul ăsta prin vecini,
Au fost revolte muțime,
Sindicatele preapline,
De membrii nemulțumiți,
Că noi șefii-am fi plătiți,
Să ne facem doar muncind,
Pe voi toți nerăsplătind,
Prin încredere efort,
Uite tac, nu mai zic tot,,
A fost pertotal un an
Care s-a ținut de plan,
Suntem grași și colorați:
Cărnoși, copți și aromați,
Nu uitați, că-mi datorați,
Rezultatele prea bune,
Căci am fost și sunt activ,
S-aduc condiții minune,
Pentru noi fiind efectiv,,
Mereu gata de acțiune,
S-avem recolte prea bune,
Ce mai, sufletul v-am dat,
Ca să rodiți ne-ncetat,
Sper la anu-n sindicat,
Următorii să se-adune,
Căci ar fi chiar un păcat,
Să nu mai aveți pe cine
Să vă reprezinte activ:
Interesul efectiv.
Iuțel, ardei șef între cei cu gust iute,
Se porni pe ne-ntrerupte,
Să citească lista lor,.
Al tuturor iuțeilor,
Care s-au copt prin tufe,
Fiind în mâncare ca trufe,
Căci un gust prea aromat,
Mâncării ei i-au asigurat,
Ceea ce va fi pot spune:
Sănătate pentru lume!
La verze, pe răzor,
Privind înfoiată bine,
Șefa lor, a verzelor,
Vorbea-ncet ca pentru sine:
Iată-ne la toamnă iar,
Înfoiate fericite,
Vom fi puse-n sare chiar,
Murate și fericite!
O vărzucă mai surdă,
Strigă de pe-un rând din spate,
Zi-i mai tare să se-audă
Ce, e aia verzi murate?
Adică, cu voce tare,
Spun pentru oricare,
Ne vom odihni chiar zeci:
În butoaiele din beci!
Cartofel reprezentant
Al cartofilor prea important,
Spune cu glasu-i amidonal,
A fost un an exemplar,
Ne-am strâns așa mulți,
Și mai mari și mai mărunți,
Azi o să fim bucurie,
Pentru iarna ce-o să vie!
Au ce pune-n farfurie,
Gospodarul, goaspodina,
Ce-au plantat toată grădina.
Fasolică, Măzărel,
Frați de păstaie și bob,
Se adună frumușel,
Să vorbească cu aplomb:
Iată, că pe tufa noastră:
S-au făcut și fasolici,
Iar pe tufa voastră,
Multe și verzi mazărici.
Boabe multe și gustoase,
Are gospodina-n grădină,
Pentru feluri prea gustoase,
Gătite-n iarna ce-o să vină!
Dovlecel și dovleac mare,
Frați de sânge pe răzoare,
Sunt și ei prea fericiți,
De recolta prea bogată,
Au fost binecuvântați,
Cu prieteni o grămadă!
Ceapă, căpitan de strat,
Se ridică tulburat,
Că el și cu usturoi,
Aproape că amândoi,
Au fost lăsați la final,
Să vorbească depre rod,
Deși se stie că-n pod,
Vor sta-n funii împletiți,
Și-n mâncare fericiți,
Fiecare din cei doi,
Vor da gustul cel de soi.
Toată lumea știe clar,
Cei doi sunt îndrăgiți mereu,
De-i mâncați nu e-n zadar,
Că veți răci deloc sau foarte rar.
Astă seară, toată grădina
Într-o horă s-a pornit!
A venit toamna divina,
Vom fi recoltați în sfârșit!
Oamenii, cei harnici tare,
Vor avea multă mâncare!