mi a batut in poarta dorul, ca-i strain in lumea mea
si, ca el e calatorul,
ce la mine-ar innopta.
i-am zis sa se duca-n lume
sau prin case de vecini
sa nu-i mai aud de nume
sau de caile-i cu spini.
s-a tinut de mine-o noapte,
si-apoi, inc-o saptamana,
dupa mii si mii de soapte
l-am primit ca sa ramana,
doar o luna si atat,
insa, soapta lui, stapana
peste mine s-a facut,
si traiesc cu el in suflet
si, azi, il rog sa nu plece,
fiindca astazi altfel cuget
si nu mai raman tot rece,
timpului, ce ma-nconjoara
cu singuratati prelungi,
ii simt trecerea usoara
caci tu, dorule mi-ajungi.