Mama si tata au plecat peste hotare. E drept ca bunica imi face toate poftele si eu primesc mai multe jucarii decat colegii mei, mai multe haine si dulciuri dar ce ma fac cu el, ce ma fac cu dorul. Azi a fost ziua Mamei, tie ti-am pastrat mama felicitarea pe care am facut-o si mi-am promis sa nu uit poezia pana vii, cand vii, te astept. V-am vazut ultima oara de Craciun, dar nu acest Craciun un altul, cand eram mai mic si-mi pare rau ca nu am avut voce sa spun, nu plecati mama si tata, stati cu mine.
De Paste poate veniti. Eu va astept si as face orice sa va vad chiar doar o ora, pentru ca desi vorbim si va aud, mi-e dor sa ma strageti in brate, sa va aud cum imi spuneti privindu-ma in ochi te iubesc, copile.
V-am scris scrisori, cu doar cateva propozitii, ca nu pot scrie mult, abia am invatat si obosesc repede, bunica nu stie adresa ca v-as trimite zilnic cate un rand, sa va spun despre mine, stiu cat de obositi sunteti si cat munciti pentru mine, pentru noua noastra casa, ca asa mi-ati promis, ca va intoarceti sa ne luam o garsoniera sa stam la oras, eu sa invat bine si sa stam impreuna. Eu va spun de pe acum ca de langa voi nu am sa plec, voi munci aici, in tara asta a noastra a tuturor, pentru voi, pentru mamaie si pentru o familie pe care o sa o am.
Mi-am facut de multe ori valiza ca sa plec inspre voi. Apoi, mi-am dat seama ca mamaie nu are pe nimeni si nu o pot lasa. De ce nu veniti totusi de Paste. Fara bomboane, jucarii sau haine noi, sa fim noi trei si bunica, sa vada colegii mei ca am si eu parinti, ca unii zic asa, in ras ca m-ati uitat. Eu stiu ca doar ma necajesc, dar sunt nopti in care mi-ar prinde bine o vorba de alint, atunci cred si eu asa un pic, oare chiar m-ati parasit?
De la scoala am aflat ca suntem multi asa ca mine. In tot judetul, in toata tara. Doamna la dirigentie ne-a spus ca trebuie sa-i ascultam pe bunici si sa avem rabdare. Eu am rabdare dar dorul nu prea are. Vedeti voi, mama tata, dorul plange in mine, sunt si eu un suflet mic, ce are nevoie de voi.
Chiar daca am de toate, nu am ceea ce este mai drag sufletului meu, nu am mangaierea mamei, nu am sfaturile tale tata, nu am familia mea, aproape. Ce-mi pasa mie de garsoniera aia de la oras, eu pot sa traiesc si la tara, doar sa va am. Tanjesc dupa voi, mamico. Inima mea e de mult in cautarea voastra si mintea devine absenta, doamna invatatoare i-a si zis lui mamaie ca trebuie sa veniti, altfel devin cumva, asa, introvertit, daca am inteles eu bine. Nu stiu ce inseamna dar cred ca e de rau, ca mamaie i-a zis lui tanti Ana de peste drum si aceasta a plans, spunand ca trebuia sa ma luati si pe mine cu voi.
Mama, tata, eu am adunat fiecare promisiune si cred ca daca nu veniti de Paste, vine dupa aceea vara, veniti atunci, de ce nu veniti la vara, ca uite acum e inca urat si frig si se anunta ploi, la vara e mai bine ca sunt si eu in vacanta, asa-mi mai trece si mie dorul, ca Dumnezeu mi-e martor tare mi-e dor si am atat de multe sa va zic.
Am auzit-o pe mamaie ca a imbatranit cu zece ani de cand ati plecat, eu simt ca sunt un suflet mic si batran de la iarna asta fara voi. Pornesc cu aceste randuri spre voi, iubitii mei parinti, va vreau inapoi acasa.
Veniti, totusi, la vara. Va rog.