Am curs peste timp si spatiu, m-am imprastiat peste priviri, ganduri, idei ce s-au nascut pe retina spiritului, sunt toata gata sa-mi declar lumea prelunga si nesfarsita, din interiorul meu in care visele sunt albastre si iubirea mi-e eterna.
Stiu, sunt multi cei care zic si pledeaza asiduu pentru neimplicare, pentru nepasare, pentru lipsa de racordare la altii, eu insa am inima empatica si-mi place sa las amprente pe suflete de oameni, ce-mi devin dragi repede si nu se mai dezlipesc de pe memoria mea nicicand.
Sunt dispusa sa dau totul lumii, sa impart si sa nu astept decat marele dar, o prietenie sincera, ce racordeaza ca un istm sufletele noastre poate izolate, intre care stau distantele fizice usor de sfidat atunci cand esti apropiat si calator, unul spre celalalt chiar si doar cu gandul.
Vreau bine si vreau sa avem puterea sa facem bine, sufletul nostru este creat pe o matrice universala, el este bun, frumos, adevarat, el are puterea de a transcede si de a se amesteca cu spiritul universal, la nivel global putem sa primim in suflet intreaga planeta, si tot nu am ocupat imensitatile disponibilitati de iubire si ocrotire ale sufletelor noastre nemarginite si neobosite.
Lupt fara razboaie, lupt cu mine pentru a-mi castiga zilnic linistea si visul implinit, lupt alaturi de toti apropiatii pentru ideile noastre, pentru liberatatea de a fi unii cu ceilalti.
Consider ca nu poti transforma lumea, poti doar sa faci revolutii in tine, revolutii ce vor starni valuri, vor atrage sau nu, alte miscari de constiinte si vor face posibila evolutia.
Sunt fericita cu tot ce primesc, cu orice rezultat al sfarsitului de zi, multumesc fortei supreme ce guverneaza haosul intr-un subtil mod, ca existam, iubim si nastem zile noi si oameni noi, ce-or sa ne fie lumina in vremuri, pe care nu le vad cu pesimism, ci cu nebunia si naivitatea otpimistului convins ca toate duc spre mai bine.
Sunt vise ce-mi sunt adevarate sisteme de propulsie, sunt planuri ce ma gasesc cu sufletul deschis, capabil sa desfaca baierele pentru a darui, picatura cu picatura, bucata cu bucata tot ce are el, din tot ce a adunat si din tot ce-i canta pe corzile sale.
Sunt muzica, dans si cuvant, pictez cu tot sufletul peste panzele albe ale mintilor nevinovate viziuni, ce vor zugravi conceptii ale lumii, prietenoase, senine si cu disponibilitati infinite de a primi de la cei mici tot ce au de daruit, pentru ca se pare ca daruind satisfaci nevoia ta prima, de a fi sursa si resursa de iubire.
Am stors din norii sufletului picaturi de speranta, am plouat peste aridele distante dintre mine si ceilalti si am creat campii ce si-au racordat frumoasele culturi de sentiment pana ce azi am devenit cu totii legati, sustinandu-ne radacinile in acelasi loc si capetele ridicate spre acelasi cer. Asa ca soarele meu este si al tau iar casa mea este si a ta, vino suflete, si invecineaza-te cu mine, hai sa fim prieteni buni ce-si petrec timp frumos impreuna si uita sa imbatraneasca, punand timpului conditia sa se dilueze spre nesfarsit.