Trepidam de emotie. Nu aveam idee cum va fi, dar abia asteptam. Excursia asta am dorit-o toata viata si am primit –o total neasteptat si exact la momentul in care sa inteleg ca sunt cam gagauta si mai bine stau pe acasa, decat prin lume.
Destinatia Istanbul, pretul foarte accesibil, o suta douazeci euro, excursie cu autocarul si mic dejun, cazare pentru trei nopti in buricul targului. Eu am gresit din start. Nu m-am informat cat dureaza drumul, ba mai mult, am inteles ca la dragii mei bulgari ne mai si odihnim si, uite-asa, m -am trezit cu o excursie de douazeci si patru de ore din Romania la Istanbul. Ceea ce a fost devastator de obositor, dar pertotal o experienta care a meritat si pe care as repeta-o.
Asadar iata-ma cu bagajul gata de imbarcare. Plecam din parcarea unui supremarket. Toata lumea face ultimele cumparaturi si cam la toti acestea sunt bidoane de apa, pentru ca la turci e scumpa. Eu ca o rebela novice in ale calatoritului am o singura grija. Nu am suficiente tigari. Hai ca apa o fi scumpa, o cumpar eu, dar sa nu am tigari, asta nu se poate. Adica, pe vremea aia nicotina era mai vitala ca apa, ceea ce m-a facut sa merg fuguta in supermarket sa mai cumpar vreo trei pachete de lulele, si de-ale lungi si subtiri, de fite, si de-ale groase si scurte de fumatoare autentica ce nu se satura cu paie de tigara. Eram gata sa ma lupt cu turcii si fericita ca plec.
Si iata-ne porniti pe la ora doua dupa-amiaza. Acum aflu ca o sa tot mergem douazeci si patru de ore. Buuun. Asta e. Singura mea grija erau portofelul cu actele si telefonul, ma verificam la fiecare oprire pana la Giurgiu. Da, le aveam, inca. Asa, iata-ma prima oara in vama. Eu alta treaba nu am decat sa fac poze cu aparatul meu digital, pe care l-am si terminat fizic si psihic cu sucitul si invartitul in excursia asta. Si cum incercam sa prind eu checking point ul de la noi spre bulgarasi, aud pe domnul vames ce controla actele fiecaruia: „Domnisoara fara poze, aveti noroc ca noi romanii suntem intelegatori ca vecinii v-ar fi luat aparatul si nu se stie daca va lasau sa mai treceti.” Rusinata, ascund aparatul in husa. Ma gandesc cat de stupida sunt, inghit in sec si astept cuminte sa mi se decoloreze obrajii si urechile care-mi ard de rusine.
Si iata-ne in Bulgaria. Tot ce am vazut din ea a fost noaptea si mi s-a parut contrastant cu statiunile de la mare. Adica sate fara iluminat si paduri rare si sinistre iar, ca sa fie si mai horror totul, ni se atrage atentia ca vom opri o singura data la loc luminat, loc cu verdeata, vorba aceea subliniindu-ni-se sa stam cat mai langa autocar, pentru a evita o talharire. Adica aveam si eu trei sute de euro si pe aia sa-mi fure o sleahta de bulgarasi flamanzi. Niciodata.
Si, iata-ne opriti la un mic magazin, iluminat si cu multe geamuri prin care puteai vedea inauntru de afara. Aici prima grija a fost sa merg sa-mi iau de mancare. Am intrat am scos tacticos portofelul, l-am asezat pe tejgheaua la care statea o bulgaroaica neaosa si am inceput sa negociez pentru un sandvish. Nu ne-am inteles la schimbatul euro in leva moneda lor si am renuntat m-am intors si am iesit afara. Ceilalti din autocar au ramas fiecare sa-si potoleasca nevoile. Cum am iesit am facut, de afara verificarea: telefon, portofel, aoleu nu am portofelul si fata care era cu mine, colega de scaun, a ingalbenit. Ma uit in dugheana. Portofelul meu deschis cu banii si pasaportul le vedere statea si astepta linistit ca stapana lui cea idioata sa-l recupereze sau si mai bine, sa-si traga o stapana bulgaroaica, ce se astepta el cand plecase de acasa la asa ceva? Nu, era deja foarte mult. Intru terminata, tremurand iau pretiosul portofel si ma uit la telefon. Este doua dimineata. Sunt vraiste de somn. Ma scuz insinea mea. Dupa ce am ajuns acasa, inapoi, m-am gandit cat de norocoasa am fost ca bulgaroaiaca a fost cinstita sau doar pacalita de ceilalti clienti, sa creada ca portofelul le apartine. Eu am inclinat spre cinstea vanzatoarei. Si multumesc pentru ca mi-a dat ocazia sa mai am si bani, si pasaport ca altfel sunam la doua dimineata in Romania: „oameni buni sunt la mijlocul Bulgariei, am pierdut pasaportul si banii, hai de ma recuperati.” Cum ar fi fost? Groaznic.
Nu am sa uit niciodata cat de bine m-am simtit cand mi-am recuperat portofelul si el era intact, am fost eliberata de adrenalina instantaneu. A fost minunat. Un alt punct pe care nu il voi uita niciodata a fost duty free- ul de la granita cu Turcia. Mi-am luat o guma de mestecat care dupa cinci minute s-a facut pasta si am fost nevoita sa o scuip intr-un servetel. Se pare ca nu era Orbit turcesc era ceva intre guma si caramea, dar asta e, macar am incercat, la douazeci de centi pachetul, ce sa mai comentam. Dar ma gandesc ca ai nostri din autocar cumparau parfumuri, cicolata, bautura, alea or fi mai bune ca de-s tot ca guma si-au luat si ei o teapa. Oricum oamenii-s mai umblati, poate stiu ce e bun si ce nu.
Am ajuns la Istanbul pe la ora unu dupa amiaza. Hotelasul in centru Istanbuluilui la o aruncatura de bat de Marele Bazar, Sfanta Sofia si Moscheea Albastra, mie toate mi se pareau aproape, e posibil sa nu fie asa, oricum straduta la care aveam panorama din camera era de vis. Si moscheea care rasuna la cinci dimineata era de vis. De sfarsit de vis. Ca eram sus cand canta preotul lor, sus si gata de prima tigara a zilei.
Buuun, la pretul de o suta douazeci de euro cu tot cu transport ni s-a dat o camera cu geamul defect si, fiinca era aprilie, pe termometrul din camera, cu tot aerul conditionat gradele nu treceau de cincisprezece sau douazeci, asa ca ne-am plans, dar alta camera nu am pupat, ci ne-au pus langa fereastra o masuta de cafea sic. Adica aveam geamul defect, dar aveam masuta de cafea si stiu ca celelalte camere nu aveau pentru ca am mers la niste fete prietene cu mine si ele stateau in alta camera fara amanuntul elegant si deloc util noua, in conditiile de fata. Nu e de mirare ca dupa trei nopti am facut conjunctivita si plangeam de rupeam fara sa vreau.
In prima zi am vizitat Marele Bazar. Mi-am luat de la Giani Mora, un italian simpatic, o geaca de piele foarte biker care m-a costat o suta de euro si un pupic pe obraz. Ma rog, el zicea ca la doi pupici e gratis, dar mi-a fost rusine sa fortez nota. Asa de tare voiam geaca de piele, ca mi-am luat-o cheltuind o treime din banii de calatorie. Dar ce fericita mai eram. Am vizitat Sfanta Sofia si ghidul care ne-a prezentat biserica, mi-a dat o carte de vizita, ma placea, se vedea. Nu am sa uit niciodata cat de rece era unul din stalpii catedralei, despre care se credea ca transporta energie arhangheleasca pe pamant, nu stiu dar in comparatie cu tot restul bisericii aici era o energie o forta, ceva ce simteai profund. Mi-a placut si Moscheea Albastra despre care o doamna draguta ne-a zis ca are turnulete, minarete, parca le-a numit, in numar de sapte si, ca pe vremea cand s-a ridicat, s-a produs confuzie fiind egala in numar de turnulete cu Marea moschee de la Mecca, astfel mai ridicandu-se un turn acolo pentru mentinerea echilibrului, iar cei ce au gresit fiind pedepsiti aspru pentru blasfemie.
Experienta cea mai spirituala a fost intr-o moschee la ora de rugaciune. Se roaga in gand turcii. Nu- s asa sonori ca vreuna din babele noastre, ce fac cor la biserica. Ritualul lor este unul de liniste totala, femeile stau la etaj si toata lumea se descalta inainte de a intra in camera de rugaciune. A fost foarte interesant, chiar foarte interesant.
Am adorat negocirea fiecarui produs pe care l-am cumparat eu sau fetele cu care eram, care vazand ca sunt destul de priceputa in a scoate preturi bune m-au lasat sa negociez si pentru ele. Bineinteles ca am experimentat si putin pericol cand, cu una din fetele cu care eram, am ajuns intr-un magazin mai dosnic, pentru ca turcii expun marfa in spatii micute din bazar dar te conduc dupa la magazinul mama, de unde sa achizitionezi produsul, in alte spatii. Si iata-ne pe noi fetele cucuiete din Romania, intr-o pravalie cocheta cu vreo trei malaci de turci care negociaza dur si apoi baga bomba: „If you want the bag come with us at the secret room”. Ba ca la secret room, noi nu mergem. I-am trantit din mers ca suntem profesoare din Roamnia si ca pretul e prea mare si nu mai luam geanta mult dorita. Am apucat-o pe tipa cu care eram de brat si i-am zis ca e nebuna cu geanta ei, cu tot si am pornit sa ne alaturam grupului.
Ziua a treia fost de vis, cu plimbare pe Bosfor si experienta unica din bazarul traditional turcesc, cu mirodenii si produse turcesti originale, ca-n rest, in Marele Bazar, eram in China, nu in Turcia.
Iata-ma expusa la alte douazeci si patru de ore de nesomn si la senzatii de rau nebanuite datorate drumului, conjunctivitei si oboselii. M-am cam luat de astia prin autocar ca-i dadeau inainte cu bulgarii lor, si am sustinut ca e frumos la mare la bulgari pentru pantecele flamand ca-n rest Sunny beach si alte kitch-uri de astea nu-s asa impresionante. Ma rog, lumea a ramas la parerea ca tot la vecini e mai frumos, eu am ramas doar una care a deraiat putin atitudinal, dar, ma rog, a trecut. Dupa vreo saptamana de stat acasa sa-mi repar trupul, mintea si sufletul am reintrat in actiune, mai odihnita ca oricand si mai pregatita sa traiesc neprevazutul in orice moment.
Aceasta calatorie mi-a deschis apetitul spre a vedea lumea, dar m-a si facut sa-mi promit ca voi fi mai atenta la detalii, ca sa nu fiu asa extenuata dupa o asemenea experienta. A fost minunat, viu si colorat si as mai trai totul inca o data, pentru ca de atunci nu am mai iesit afara din tara, si mi e dor. Oricum, urmeaza atatea drumuri si aventuri nebanuite in viata mea incat imi spun atat: timpul are rabdare, tu fii intelegatoare cu tine si cu el si bucura-te de fiecare experienta de cunoastere, ca de calatoria la Istanbul.