Despre prietenie
Ursul era cel mai bun,
Ajuta chiar pe oricine,
Animalele de-acum
Nu -i mai mulțumeau la bine!
Se- nvățaseră cu toate
Ca să fie ajutate
Însă iată, într-o zi
Ursul, tare rău, răci.
Un şoricel supărat,
Striga tare, ne-ncetat:
Vino, ursule-n, vâlcea
Că mă udă ploaia grea
Bursucul striga-n grădină,
Că a dat de- o rădăcină:
Ursul trebuie, degrabă
Să i- o care, haide Moş Martin la treabă!
Mai jos, veverița strigă:
Nu vezi, ursule, că -s mică?
Cum să car sacul cu nuci?
Dacă n- am puteri, m- ajuți?
Hai, acum, te rog, de- ndată,
Că sunt rău ne-ajutorată,
Dar Ursul zăcea slăbit,
Şoricica l- a găsit
Pe toți ea i- a alarmat,
Toți, apoi au ajutat.
Bursucelul0 face focul,
Veverița în tot locul
Curăță şi lustruieşte,
Şoricica pregăteşte
Cu Iepurele- mpreună,
Supă de morcovi preabună.
Iată n - au trecut trei zile
Şi Ursul este mai bine
După boala grea, el poate
Să- i ajute iar la toate.
Prientenii din pădure
Sunt atenți şi- l îngrijesc
Aducându -i miere, mure,
Şi spunându-i, mulțumesc!
