M-am gasit inca de pe vremea primelor buchiseli insetata si flamanda dupa cuvantul scris, tot astfel cum alti copii preferau jocul eu preferam singuratea unei lecturi prin care dilatam timpul si spatiul si deveneam una din eroinele cartii. Adunam fiacare istorie intr-un colt de suflet urmand sa o retraiesc cand aveam nevoi de transcendere din realitatea de rutina si astfel refugiul in lectura mi-a devenit instrument iar cartea o prietena de nadejde, cu care am gasit parghiile spre propriile idealuri si atingerea lor.
Imi amintesc lecturile greoaie de la inceputul alfabetizarii si apoi drumul pe calea povestilor, basmelor, nuvelelor si, mai apoi, al romanelor. Stiu ca primul roman, cu povestea lui Fram ursul polar a stors din mine toata compasiunea ce poate izvori din profunzimi de suflet naiv al unui copil de clasa a doua. De atunci am devenit dependenta de firul narativ, de dulcele curs liric al unei poezii sau de minunatele texte dramatice ce-mi dadeau posibilitatea de a le recita, caci, da, am vrut candva sa fiu actrita.
Prietenia cu o carte este ca un aacord bilateral. Pe de o parte tu ii garantezi ei ca o vei citi si tine minte, incorporand-o profunzimilor tale iar ea te asigura ca-ti va fi calauza si prieten in orice moment existential, necerandu-ti decat franturi de timp pentru a o rasfoi si momente in care sa o recomanzi prietenilor cu placere. Fiecare tip de dependenta pe care-l manifestam are speciful sau, eu sunt dependenta de povesti, de orice fel, si atat de mult iubesc realitatile paralele, cuprinse in fielele cartii, incat ma insotesc cu volumul meu oriunde, am astfel usa spre eternitate la indemana oricand, pentru ca o scriitura dilueaza spatiul si timpul dandu-ne acces spre lumi in care nu putem nici macar visa sa ajungem vreodata. Prin dragostea de litera am dobandit trasaturi caracteriale specifice unor eroine indragite. M-am identificat intotdeauna cu eroinele independente, neobosite luptatoare pentru feminism si iubire sincera si am sustinut libertatea expresiei propriilor trairi si, bineinteles, purtarea de lupte incheiate cu victorii, in toate directiile existentei.
Prin foamea de scris, s-au deschis in mine resurse nebanuite. In liceu citeam toata noaptea, pe sub plapuma, la lumina lanternei telefonului. M-am deprins cu necesitatea de a citi tot timpul ceva, din orice tip de lectura, pentru largirea orizonturilor personale si pentru a invata, pentru ca cititul este asemenea unei recolte ce semanata si intretinuta te hraneste in iarna vietii cu roade de o bogatie surprinzatoare si preaplin spiritual. Odata cu cititul, in mine s-a dezvolata latura propriei creativitati de expresie comunicationala, asadar, cu cat citeam, cu atat scriam. Se pare ca, daca te hranesti cu scris, vei fi deschis spre a naste povesti pentru ca alimentarea oricarei pasiuni poate face din tine creatorul roadelor acesteia, stapanul propriei prolifice capacitati de a te destainui.
Imi amintesc cu drag de lecturile copilariei, atat de spumoasele aventuri cu eroi de-ai lui Dumas sau Jules Verne, cu piesele lui Shakespeare si romanele clasice ale literaturii romane, cum si de pasul spre literatura universala cu titlurile ei si curentele atat de colorate, cu fresce vii din momente spatio-temporale diferite, ce m-au transpus in planuri virtuale utile sa-mi hranesc foamea de poveste. Fiecare carte citita are ca insotitor o pasiune vie si regretul de a inchide ultima ei pagina si dorinta ca sa mai existe o continuare, sau sa gasesc ceva la fel de hranitor si delicios pentru sufletul meu de devorator livresc.
O carte ar trebui, in o opinia mea sa hraneasca foamea de nou a unui copil, sa-l ajute pe adult sa se refugieze departe de lumea sa dezlantuita si sa-i dea odihna unui batran. Astfel de carti exista pentru ca fiecare din noi este prin tot ceea ce-l inconjoara de la interior in afara, o poveste. Daca am colinda lumea sa-i aflam istoria am afla ca ea este vie si datorita rafturilor bibliotecii ce-i sustine istoria, geografia si incredibilele aventuri in timpul ei evolutiv, asadar sa privim cartea ca pe o extensie spre viitor a prezentului prin fructificarea lectiilor trecutului. Ador sa citesc, dar consider ca unii oameni nu citesc din cauza paragmatismului cu care traiesc, poate lectura este asa, mai pentru sufletele visatoare, captive in realitati virtuale in care-si gasesc completarea nevoilor neglijate in cotidian. Nu judec pe cei ce nu ceitesc, poate ei sunt mai captivi in realitatea cotidiana, poate fac ceea ce refuzam noi sa indeplinim cand ne refugiem in universul nostru de lectura.
Foamea de scris se traduce in momente de singuratate si liniste in care mainile-mi cuprind prietena carte, ce se transpune pe retina rand cu rand si-si sapa in constiinta santurile sau transeele, pentru tiparele viitoarelor trairi, da, ma las condusa de emotia lecturii si, da, visez sa fiu o eroina romantica. Ador casele cu carti, biblioteca fiind un element de mobila ce ma relaxeaza, mirosul cartilor ma odihneste si cuvantul scris mi-e drag inca de la primele buchiseli fiindca el a nascut cultura si dragostea de civilizatie universala. Deschiderea ideatica spre culturi diferite, lupta cu mine pentru a fi mai buna sunt sustinute de lectura unui volum, ce deschide usile spre universal. Suntem porti energetice si cartile pot deschide acele parti ale constiitei ce ne dau capacitatea de a transcende din tot amalgamul realitatilor pestrite spre superiorul din noi, spre profunzimile noastre spirituale, caci cartea e fundatia cunoasterii, sinelui in expresie universala si a lumii in forma ei personala. Da, incurajez cititul si sustin suprematia cartii in realizarea unei culturi solide si a unor fundatii ce conduc sufletul in viata, in valurile existentei, astfel randurile cartii sunt ca flashurile unui far in furtuna ideatica a existentei aglomerate. Printr-o carte ne putem descoperi, reinventa si redimensiona interiorul si exteriorul. Pe mine de exemplu o carte m-a convins sa renunt la un viciu deloc sanatos, deci cartea poate consolida si modela structuri mentale superioare, ce se traduc mai apoi in viata dusa la niveluri superioare. Glasurile tuturor autorilor lumii striga dupa cei flamanzi de lectura si se agata de mintile lor, caci orice scriitor renaste prin citirea operei lui, el devenind nemuritor.
M-as bucura, ca, intr-o zi, intreg cumulul de carte devorat in cursul vietii mele sa-mi fie baza pentru o existenta frumoasa, de ce nu, prolifica livresc.