Am descoperi o lume noua de care m-am apropiat afectiv si mental pana la a ma identifica, oarecum, cu anumite principii si idei enuntate in aceasta, chiar daca este vorba despre o lume fictiva, lumea unei carti ce mi-a completat biblioteca interioara , dandu-mi senzatii pestrite de aventuros, nou si indraznet, teama, curaj si apreciere a sentimentelor duse pana la sacrificiul suprem. Cartea ce a marcat pe oricine care i-a patruns esenta dintre coperte, este Shogun, o opera ce da esenta unei lumi despre care eu stiam, cate ceva, din serialele coreene, istorice ce au mai rulat la tv, dar scenele din carte sunt foarte sugestiv construite, realitatile culturii japoneze din epoca imperiilor comerciale europene, este una contrastanta intregii Europe.
Japonezii au cultul curateniei, de aceea capitanul navei naufragiate este curatat, imbracat in chimonou frumos, masat si ingrijit pana scapa de paduchi si mizerie si se poate infatisa conducatorului oraselului in care a ajuns. Cartea este plina de scene de aventura si de inversari de situatii de cele mai variate. Shogun ul este cel care patroneaza toata Japonia fiind cel care are o functie militara si politica suprema si toata cartea este o impletire de aventuri in jurul jocurilor pentru putere al diferitilor oameni de la conducerea Japoniei, acelei vremi, evenimentele cuprinzandu-l ca intr-o valtoare pe Anjin san, capitanul olandez al nave europene neufragiate. Anjin san, in traducere domnul capitan, este cel ce descopera si se descopera pe sine intr-o lume noua, in care printre aventuri cu viata pe muchie de sabie, el gaseste capacitatea de a rezolva fiecare conflict si chiar isi gaseste iubirea intr-o femeie samurai care-i salveaza viata, cu pretul propriei vieti.
Olandezul devine tinta tuturor intereselor, dar el alege aliatii crezand ca e stapanul propriului destin, insa cartea dovedeste ca exista un singur stapan peste destinele tuturor pesonajelor, marele nobil, care-si retine fiecare stare a adevarului interior, imprejmuita departe in el, jucand chiar si teatru spectaculos prin care-si mascheaza perfect trairile, gandurile si intentiile, revelate doar in finalul cartii.
Shogunul este un roman stufos, dar se citeste cu usurinta fiind plin de actiune si aventura de rasturnari de perspectiva si este ca o oaza de nou in cultura noastra europeana, crestin ortodoxa. Daca pentru noi gesturi ca sinuciderea sunt condamnabile si de neconceput, pentru un japonez din Shogun sepuku sau sinuciderea cu un cutit infipt in burta urmata de taierea capului de catre un secundant, este o moarte onorabila si orice luptator, samurai, viseaza sa aiba oportunitatea de a sfarsi astfel. O carte in care moartea este presarata la fiecare jumatate de pagina, in care onoarea valoreaza mai mult decat orice virtute si, in care sentimentul de iubire trezeste datoria de sacrificiu suprem, este o carte ce merita insusita culturii personale, o astfel de carte este aceasta, si o aventura intreaga este citirea ei.
Celor ce citesc randurile scrise le transmit mesaje cu care-si imbraca mintea si sufletul un mesaj al Shogunului este acela ca orice vis, dorinta si plan ai pentru a reusi sa le implinesti trebuie sa stapanesti arta desavarsita a manipularii si a disimularii altora si a propriilor intimitati. De aceea, celor ce se vor mai secretosi, le spun ca vor gasi secrete din cele mai adanci si tehnici psihologice din cele mai neobisnuite, pentru ascunderea acestora, citind romanul lui James Clavell.