A fost odata, o printesa frumoasa si inteligenta, ce traia intr-un regat de la marginea Europei. Frumusetea ei era renumita si, de asemenea,pasiunea ei pentru carti era,atat de cunoscuta tuturor, incat toti supusii din regat aduceau la palat carti de peste tot din lume si fata petrecea mare parte din timp citind povestile purtate intre legaturile dintre cele mai variate si bogate, si mai simple. Totusi, faptul ca citea atat de mult i-a dezvoltat printesei o latura spre visare si, de cele mai multe ori, absenta din realitatile regatului. Regele si regina erau chiar ingrijorati sa nu ajunga fiica lor sa sufere de pe urma cititului asemenea lui Don Quijote si sa nu mai fie posibil ca ea sa ajunga regina, la momentul potrivit. Printesei nu ii pasa. Ea citea, visa, spera si era din ce in ce mai sigura ca existenta o sa-i releve o poveste la fel de bine elaborata ca un volum de carte.Cand printesa a implinit douazeci de ani, la palat a fost organizata o petrecere somptuoasa, la care au venit printi pretendenti de peste tot din lume. Totusi, ea nu era dispusa sa-ai aleaga sotul dupa astfel de petreceri oficiale, ar fi fost mult prea simplu, previzibil si poate, fara acea nota de magie, si alegerea ar fi fost gresita. Asa ca, dupa petrecere, cand tatal ei o intreba care dintre printi ii placuse mai mult ea spuse scurt:
- Niciunul nu mi-a trezit sentimentul ca e printul povestii mele. Asa ca, pentru ca pe asta am facut-o, ramane sa-mi gasesc singura printul, este unica solutie.
Imparatul avea ochii tristi si mana ii tremura cand mangaie capul fetei. Ar fi vrut sa fie mai simplu, dar uneori e mai complicat sa ai o fata. Mai ales una foarte inteligenta si independenta. Asa ca imparatul ii spuse atat:
- Te voi lasa sa alegi singura, pentru ca am incredere in tine si stiu ca vei alege potrivit, dar sa ai in vedere si datoria noastra pentru aceasta imparatie. Asadar, alesul sa fie un viitor imparat, bun, drept, curajos care sa te iubeasca si sa ne iubeasca pe noi toti.
- Il voi gasi, tata. Promit.
Si inca de a doua zi incepura cautarile. Au durat vreo sase luni cu tot felul de planuri si idei, dar se vede bine ca printul nu avea sa vina nici la slujba de duminica, nici la iesirea de seara prin gradina, nici din strafundurile padurii cand ea participa la plimbarile imparatului pe domeniul sau de vanatoare. Asadar, fata era tot singura si un pic, doar un pic dezamagita. Avea sa vina, sa apara, sau era sortita sa aleaga un print ca toti ceilalti dupa cerintele etichetei si dorinta parintilor ei. Nici nu mai stia. Apoi, intr-o seara, alegand o carte din biblioteca regala, cartea ce purta titlul: Printul broscoi, printesa avu o revelatie.
A doua zi, incaleca pe armasarul ei si nu se opri pana la iazul de la margine regatului. Acolo, cobori de pa cal si incepu sa caute in stanga si in dreapta pe malul iazului, brotaci mari, verzi si gusati pe care, chiar de ne vine greu de crezut, fata ii pupa cu dragalasenie. Dar, ce sa vezi, nicunul nu deveni printul mult visat. Asta era, ei ii intrase in cap ca printul ar putea fi un brotac blestemat, care cu un sarut, si-ar relua infatisarea de print. Dar ghinion. Totusi, dintr-un tufis, razand, aparu un tanar chipes care- spuse:
- Frumoaso, ai o placere ciudata in a pupa broscoii. Ce se ascunde in spatele acestei intamplari ciudate? Tare sunt curios.
- Eu am citit o poveste despre un print broscoi, am zis sa-l gasesc si eu pe-al meu. Fata zise asta si se inrosi pe data.
- Eu sunt un print si stiu, din experienta ca un pretendent ti-ai fi putut gasi la petrecerea de aniversare a celor 20 de ani.
- Ai fost invitat si tu?
- Da, dar am avut niste indatoriri de stat si nu am putut veni. As fi avut vreo sansa? O intreba, facandu-i cu ochiul, strengareste.
- Nu, nu cred. Era prea usor. Adica eu visez la incercari, la teste, uite eu fac orice pentru o iubire de poveste.
Au mai vorbit despre visele printesei si el, printul ce si a facut aparitia atat de neasteptat in viata fetei, o conduse pe aceasta la palat. Din acea zi s-au vazut mereu. Si fata stia ca-l place, dar tot visa, la acea poveste minunata, pana ce el a plecat cu tatal ei si cu al lui la un razboi, impotriva unui imparat, ce ameninta cele doua imparatii. Fetei i-a lipsit asa de mult. Gandul ca el ar putea pati ceva i-a dovedit ca il iubea si inspaimantata s-a rugat sa se intoarca toti teferi. Nu a terminat de rostit in minte gandul acesta, ca a auzit agitatie in curtea palatului. Printul era acolo. Avea in mana o floare superba pe care i-a dat-o fetei si i-a soptit ca o iubeste, dar intelege daca nu e suficienta magie de poveste, in ceea ce se intampla intre ei. Printesa i-a sarit in brate si i-a spus:
-Ce poate fi mai de poveste decat felul cum ai aparut tu in viata mea, dupa ce am pupat douazeci de broaste? Te iubesc!
Si au trait fericiti, iar eu le-am scris povestea pentru ca iubirea lor este de basm, asa ca, printesa si-a gasit locul, intre personajele mult iubite.