Iata ca am gasit timp. Sa ma odihnesc in capitala, in inima Bucurestiului. Vai de biata mea naivitate provinciala, de biata mea lipsa de spirit si de orientare, de biata mea nevoie de spatiu personal cat mai mare, deci iata ce am gasit in centrul de politica si administratie a scumpei Roamania.
Am gasit liniste doar in Palatul Mogosoaia, unde pe urmele lui Brancoveanu am savurat fiecare farama de istorie, unde m-am simtit aproape de trecutul destul de indepartat si am inteles ca, oricat se vrea stearsa de pe fata pamantului, o asezare, ea-si gaseste oameni care sa-i pastreze memoria si sa i-o perpetueze in timp, ma refer la manastirea Vacaresti, ale carei ramasite impresionante se odihnesc alaturi de chipurile mucenicilor brancoveni, fiecare parca impartind din durerea de a se fi destramat fizic pentru credinta, fiecare alinandu-se cu simbolul ce au devenit.
As vrea sa spun ca Bucurestiul te face sa gasesti liniste doar in tine, insa daca ai proasta inspiratie de a visa la propria desprindere de realitate, chiar si pentru o secunda, este foarte periculos, in capitala supravietuiesc cei cu prezenta de spirit, cei ancorati profund in realitatea cotidiana, cei ce stiu sa se relaxeze la momentul optim si nu viseaza cand trec strada sau cand asteapta metroul. Capitala te absoarbe te face sa fii, cum spune englezul, pestele mic din balta mare iar pentru unii este ceea ce au nevoie pentru altii, nu este tocmai potrivit.
Gasesti in Micul Paris, centre comerciale, statii de metrou aglomerate, agitatie in drum spre scoala, magazine, serviciu si apoi in drumul de intoarcere acasa, asadar Bucurestiul este o forfota continua care te absoarbe, te uniformizeaza si te aduce la a declara ca totul este la indemana doar ca nu e timp sa ai acest tot. De exemplu pentru a-ti vedea prietenii poti sta la cozi inferanale, mai ales acum cand daca alegi ruta neinspirat, pe la luminitele de Craciun, vei astepta vreo ora sa faci doi -trei km, asa incat la intalnirea cu amicii sau chiar o persoana mai mult de atat, vei fi extenuat si declarat infrant pe ziua respectiva.
Totusi, n-as vrea sa fiu cruda cu bucurosul Bucuresti, adica el care atrage pe toti cu de toate, el care ofera posibilitatea de a asculta un concert simfonic, de a vedea o piesa de teatru, de a vizita muzee si sedii politico-administrative importante, el este bogatie pura, este acel gen de oras care te face sa refuzi odihna fizica, acel loc spre care aruncam cu o privire, pentru ca noi avem macar un singur amic, ratacit prin capitala, cel putin o amintire despre aceasta si cu totii, mai ales cei ce nu au vazut capitala, visam sa o strabatem sa o cunoastem.
Asadar am gasit un loc pe care nu-l mai savurasem de mult, am gasit idei pentru o viata activa, am gasit oameni dragi si frumosi care s-au refugiat la periferie, am gustat si din fineturile dulcegariilor de la French Bachery, delicioase si nu prea, pentru niste gusturi mai neaose ca ale mele. Recomand un week-end la Bucuresti. Nu recomand petrecerea lui in mall, mai bine sa te-nchizi in anticariate, in muzee, in parcuri decat in costisitoarea incursiune prin achizitia a orice, desi nu ai nevoie.
Multumesc oras al bucuriei ca m-ai hranit si m-ai rasfatat cinci zile, am sa-ti duc cu siguranta dorul pana la proxima intalnire. La revedere.