Jocul ca modalitate de exprimare a eului copilului
Ipostaza de Homo Ludens este una dintre cele mai vechi cunoscute in istoria umanitatii, jocul cu reguli, agon-ul cum era numit in Antichitate, a dat posibilitatea dezvoltarii plenare a personalitatii umane si, mai ales, a favorizat imaginatia creatoare si manifestarea originala a eului fiecarui individ.
Din punct de vedere pedagogic, jocul este un instrument prin care se preda, se invata si se evalueaza eficienta primelor doua procese. Varsta anteprescolara, psihomotorie si cea prescolara, preoperationala, impun interventii directionate sub forma activitatilor ludice, organizate in vederea sustinerii acumularilor si salturilor in dezvoltare, asa incat, sa se respecte nevoile tuturor copiilor si etapelor acestora de varsta si individuale.
Studiile de psihopedagogie a activitatilor ludice au dovedit faptul ca jocul este cel mai bun instrument prin care copilul mimeaza realitatea. Ipostaza de Homo mimetis este caracteristica varstei de pana la 6 ani astfel ca cel mic acumuleaza si realizeaza prin imitatie orice comportament sau salt in evolutiv in oricare din domeniile dezvoltarii. Se pare ca, in creierul uman exista neuronii oglinda, responsabili pentru acumularea fiecarui individ a intregii experiente a umanitatii de pana la vremea prezentului sau, astfel incat nu este necesara de fiecare data arderea tuturor etapelor evolutive.
Parafrazandu-l pe I.Creanga, spunem despre copil ca urcat pe batul lui el este calare pe un cal imaginar, el este fie print, fie printesa sau luptator sau robot, este mama sau tata, este fratele mai mic sau mai mare si, in orice moment, copilul gaseste ferestre prin care-si manifesta imensa disponibilitate de a converti toata realitatea intr-un univers imaginativ ce noua adultilor ne-a devenit strain, pentru ca varsta copilariei este cea a tututror posibilitatilor, maturitatea aducand realitatea ireversibila, incapacitatea de a converti palpabilul in univers ludic.
Din punct de vedere psihopedagogic gradinita este un univers ce prezinta capacitatea de a converti orice colt, particica de spatiu si orice obiect sau resursa, in parte a unui joc, ce-l va duce pe cele mic in pozitia de a acumula, de a intelege si a-si asuma realitatile concrete, care la varsta prescolara au nevoie de mult material intuitiv, cand sunt introduse, pentru a fi intelese si integrate structiurilor superioare cognitive ale copiilor. Nicio activitate din gradinita nu ar trebui sa fie rigida, lipsita de elementele de joc, prea incarcata in notiuni si greoaie. Gradinita isi propune sa puna bazele tuturor caracteristicilor personalitatii, proceselor superioare si inferioare ale celui mic, precum si tuturor deprinderilor primare si superioare, asa incat gradinita este asemenea unei fundatii, este temelia pe care se va construi eul celui mic, ce va fi o persoana adulta a viitorului.
Educatoare ca si coordonator al tuturor jocurilor din gradinita trebuie sa munceasca continuu, sa sondeze si sa aleaga resurse variate, sa aprecieze si sa organizeze spatiul general, apoi pe teme, apoi sa organizeze temele temporal, asa incat, in fiecare zi grupa de copii sa-si fi atins obiectivele operationale, sa-si fi acumulat salturile evolutive, insa cu subtilitate, copilul nu trebuie sa plece niciodata din gradinita stresat, obosit de prea multe cunostinte, ci ar trebui ca el, sa fie fericit, sa fie relaxat, sa le spuna cu incantare, alaturi de educatoare, cum s-a jucat in ziua de gradinita trecuta.
Sistemul romansc de invatamant si-a impus o aliniere la standardele europene. Educatia prescolara si-a infuzat elemente din pedagogiile alternative, astfel incat odata cu Noul Curriculum, in gradinita romaneasca, continuturile, spatiul si organizarea generala au suferit o revolutie totala. Centrarea intregii activitati educationale pe copil, trecerea de la traditionalul academicism, la pedocentrism, au adus provocari noi in reorganizarea intregii activitati a educatoarei si a grupei de copii.
Totusi, orice revolutie realizata in planul educarii copilului de gradinita are ca reper fundamental icetatenit, ideea ca jocul este singurul instrument viabil si optim pentru a dezvolta si a creste, pentru a educa. Asadar au aparut centrele tematice in sala de grupa, ele sustin material jocurile liber alese, ele sunt resurse tematice pentru ca cel mic sa poata intelege realitatea, convertita intr-un simulacru ludic. Pedagogi renumiti ca Maria Montessori au descoperit ca daca dam copilului materiale intuitive, prilej de joc sau joaca, vom oferi cheia unei dezvoltari plenare, vom atinge in grija noastra pentru cel mic optimul, care sa-l maturizeze si sa-l dezvolte.
Jocul este prilejul de manifestare a eului personal. Putem observa din atitudinea si comportamentele copiilor in timpul jocului, tot ceea ce este necesar pentru a-i sutine si creste prin salturi evolutive treptate spre urmatorul nivel, fara goluri ce le-ar ingreuna intrarea in scoala. Un copil care se joaca singur trebuie incurajat spre a socializa, altul caruia-i place mai mult sa joace jocuri matematice trebuie sa-i dezvoltam si o pasiune pentru povesti, altuia caruia-i place sa deseneze sau sa coloreze ii vom sustine si interesul pentru stiinta prin utilizarea disponibilitatii lui creative, in activitati ce-i vor solicita predispozitiile si-l vor ajuta sa le foloseasca in dobandirea de alte capacitati. De exemplu copiilor ce se plictisesc in timpul jocurilor mai statice li se va alterna totul cu jocuri de miscare, asa incat in activitatile pe domenii experentiale, jocurile propuse vor fi permisive motric.
In gradinita, jocurile au un caracter organizat din punct de vedere al cadrului didactic, ce orienteaza copilul spre resursele existente, insa fiecare copil alege, se joaca si socializeaza in timpul activitatilor ludice, in functie de predispozitii si de interese. Maria Montessori considera ca lasarea la indemana copiilor a resurselor numeroase de lucru, utilizarea obiectelor de orice gen si transformarea copiilor din fiinte fragile si dependente, in personalitati puternice si independente, depinde in cea mai mare masura de o abordare pedagogica optima de acordarea unui vot de incredere celui mic, de supraveghere si orientare realizate cu finete si tact.
Jocurile de la grupa sunt impartite pe momente ale zilei. Vom desfasura la intalnirea de dimineata activitati de joc ce ne vor ajuta sa ne invioram, sa apreciem rutina zilei, sa constientizam completarea Calendarului Naturii, cu tot ce presupune acesta, apoi cu o tranzitie, de obicei joc de miscare, ne vom duce spre activitatile liber alese. Pe fiecare centru exista disponibilitate de joaca, pentru activitatile liber alese. Asa incat, intr-o saptamana de activitate, la tema propusa, datoria cadrului didactic este sa puna la dispozitia celor mici materialele necesare pentru a descoperi lumea prin activitatile ludice, ce-i implica activ si ii dezvolta plenar. Activitatile pe domenii experentiale propun jocuri ce se desfasoara in functie de obiectivele clare ale domeniilor de dezvotare, ele pot integra doua astfel de domenii sau se pot lega intr-o activitate integrata desfasurata de la primele ore ale diminetii, pana la finalul zilei. Vom realiza jocuri de limba si comunicare, matematica si cunoasterea mediului, educatie fizica, muzica, desen si modelaj, cultura civica si abilitati practice, toate ca fiind parti componente ale domeniilor experentiale DLC, DS, DPM, DEC, DOS.
Copilul este o resursa. El nu este un recipient pe care trebuie sa-l umplem de cunostere, el insusi este izvor de cunoastere, este liantul nostru cu viitorul si lui trebuie sa-i oferim posibilitatea nu doar de a sti, ci mai ales de a evolua si de a se adapta rapid. Lumea noastra de azi va fi trecutul lor de maine, o pedagogie ce se bazeaza pe acumularea de notiuni, este saraca daca nu dezvolta deprinderi, capacitati, oportunitatea de a te dezvolta si de a te integra in orice realitate sociala.
Parafrazandu-l pe George Dorsey spunem ca joaca este prima forma de cunoastere a lumii, asadar sa nu-i ingradim copilului libertatea de a afla ce este lumea, de a-i deveni lider, in viitorul maturitatii sale.
Bibliografie:
„Curriculum pentru învăţământ preşcolar” (3 – 6/7 ani) – 2008
- Bocoş – „Teoria şi metodologia instruirii”
- Szekely – „Literatură pentru copii”
- Cucoş – „Pedagogie”
- Nicolae – „Tratat de pedagogie”