Cerc pedagogic educatoare 21 martie 2022
Cum să devii profesorul care aduce bucuria în ochii copilului și recunoștința în sufletul părintelui
Fiecare dintre noi suntem unici, suntem diferiți și abordăm cu tot mai multă deschidere ideea că fiecare copil este o individualitate ce prezintă nevoi specifice, astfel încât demersul nostru pshihopedagogic a căpătat complexitate și elasticitate, pliere pe situație și pe fiecare din obiectele demersului nostru eucativ.
După ce am făcut pasul din tradiționala psihopedagogie, care încerca crearea unui tipar de copil ce uniformiza oarecum grupa, criteriile și principiile de aplicare fiind tot mai rigide, și așteptările fiind ca toți să se potrivească pe tipar ca în mitul Patului lui Procust, spre pedagogia modernă și cea actuală, am înțeles că fiecare copil este asemenea unui recipient în care putem pune diverse daruri, achiziții și informații, dar depinde de fiecare dintre copii cum le pastrează căci toți sunt diferiți și-și vor modifica textura superioară doar în funcție de propriile premise și abilități, înclinații și caracteristici psihosomatice.
Așadar, vom personaliza demersul educativ în funcție de unicitatea procesului de maturizare, creștere și dezvotare al fiecărui copil, de fiecare din nevoile, interesele și aspirațiile lui, încercând să-l motivăm să se autodepășească, dar oferindu-i doar un imbold și sprijin, pentru ca acesta să facă pași evolutivi în ritmul propriu, fără frustrare și regrete.
Demersul nostru educativ va porni cu o fină observare analitică, susținută de consemnări și exemple zilnice despre fiecare copil. Putem întocmi un jurnal al grupei, putem scrie zilnic sau periodic despre ceea ce ne atrage atenția și ne poate folosi în activitatea noastră, care are ca promotor ideea de a ne plia pe ceea ce copiii au nevoie de a înțelege că a fi un bun educator nu însemnă să creezi un nivel optim al tuturor copiior, ci să dai fiecăruia un nivel cât mai apropiat de potențialul său personal.
Educatoarea are datoria de a aduce copiilor zilnic un plus valoare și un mod de lucru orientat spre a face ca aceștia să strălucească în lumina proprie și cu specificitatea fiecărei personalități.
După cum spuneam, vom începe prin observare, apoi vom folosi diagnoza și prescrierea a ceea ce trebuie să facem, chiar dacă prognoza inițială este redată printr-o realitate diferită. Ne vom asigura de acum că atingem miraculos fiecare copil, că suntem grădinarul priceput ce oferă practici adaptate fiecărui tip din plantele pe care le cultivă și le crește, vom proceda metodic și susținut pentru ca grupa noastră să fie un curcubeu de individualități, care strălucesc și se autodepășesc zilnic.
Educatoarea trebuie să fie atentă la formarea copiilor în spiritul ideii că ei nu trebuie comparați decât cu versiunile lor din trecut, nu va impune obiective și ritmuri care nu se pretează tuturor și câte unuia în parte, și va forma părinților conștiința că o comparație între copilul lor și ceilalți copii este incorectă, ci ei se vor ghida doar comparând propriul copil în prezent cu el din trecut.
Pentru a realiza educație optimă, vom fi mereu deschiși și foarte atenți la ceea ce înseamnă nevoile fiecărui copil. Metodele de tip activ-participativ, descoperirea și explorarea ideilor și noțiunilor de învățat, activitățile pe domenii experențiale cele de dezvoltare personală și jocurile liber- alese vor căpăta culorile și nuanțele personale pentru fiecare dintre copii.
Metodele de lucru diferențiat sunt cele pe care în anii de predare la grupă. le-am deprins și perfecționat. Îndemn să aplici metode și strategii de dezvoltare personală pentru toți copiii, așa încât să te achiți de datoria de a educa asemenea unui lider democratic și politic corect, nu unui lider a cărui autoritate și rigiditate iau din farmecul și strălucirea fiecărui copil.
Așadar, am avut la grupă copii cărora nu le plăcea să citească litere, dar cărora le plăcea să numere. Am inventat jocuri cu sarcini în care ei căutau un numar dat de litere din fiecare literă a alfabetului, prin cuvintele care denumeau elemente din sala de grupa. Copiilor cărora le placeau mașinuțele sau Lego, dar nu agreau matematica, numerația, le-am creat jocuri cu șiruri de numere folosind mașini, în predarea numeralului ordinal am realizat curse de mașini, întrebând care a fost prima, a doua, a treia și așa mai departe. Am creat jocuri în care cu un număr de cuburi date se construia ceva la alegere, dacă mai era nevoie de cuburi de preciza câte, se realiza suma și dacă mai râmâneau cuburi nefolosite se numărau și se realiza diferența.
Copiilor energici le-am asigurat activități fizice care să le solicite și să le tempereze hiperactivitatea, ei au devenit copii resursă, care ajutau la toate activitățile de pregătire a materialelor pentru activitate, de strângere de jucării și am pus în activtățile statice tranziții și jocuri de mișcare, ca aceștia să nu se plictisească sau obosească fiind țintuiți în scăunele.
Copiilor care aveau reacții nepotrivite, vorbeau urât, loveau colegii, le –am dedicat metoda discuției separate de grup și a explicării de ce e greșit să procedezi așa și prin metoda umbrei continue, cum englezii numesc shadowing, am fost atentă să prevăd ceea ce urma, ca o izbucnire sau reacție neoportună și să împiedic comportamentul încă de la apariția lui, fără a se mai manifesta.
Am reușit pentru copiii care plângeau dimineața să perfecționez metoda Păpușii sau a Mașinuței care a venit singură la grădiniță. Uite, George tractorașul este singur astăzi la grupă, crezi că poți să-i fii prieten și să nu mai fii trist, iar când te apucă tristețea să îi spui tractorașului care sunt motivele tale de tristețe și cum te simți, apoi eu auzind ceea ce copilul mărturisește jucăriei voi avea o convorbire particulară, cu copilul. Această jucărie, pe care am numit-o generic, jucăria care ascultă este cea care repară starea de anxietate dată de șocul smulgerii de lângă părinți, prin faptul că deschide canalul de comunicare cu copiii. Uneori în astfel de situații convorbirile de dimineață cu copiii în care te apleci asupra nevoii lor de a mai fi în centrul atenției chiar și după ce părinții au plecat, sunt mereu bine-venite.
Copiilor care nu prea agreează lectura le-am oferit dramatizări, celor ce nu iubesc dansul le-am oferit oportunitatea de a dansa cu parteneri care iubesc dansul, și care i-au stimulat și mobilizat să părăsească zona de confort, celor timizi le-am oferit ocazii de a fi în centrul atenției, fără să o simtă, de exemplu am pus poze cu ei la centrul Știință, poze în care ei erau la Zoo, apoi s-a iscat o adevărată conversație pe baza imaginilor, ei devenind actori principali, și uitând de sentimentul de introvertire, descoperind că se pot simți bine în centrul atenției.
Pentru situațiile de conflict pentru aceeași jucărie am respectat ideea că primul care a luat jucăria se poate juca cu ea un timp dat, am folosit clepsidra de 5 minute sau 2 minute, și am accentuat ideea ca nu voi accepta să se sustragă jucăria sau jucăriile colegilor de grupă, astfel pentru a împrumuta o jucărie fiind necesară utilizarea formulelor de politețe, te rog frumos, dă-mi și mie mașinuța, păpușa, tractorul sau lopățica și formarea de răbdare, ca cel rugat să accepte predarea jucăriei, după un timp, dacă nu pe loc, de bună voie, fiind lăudat că împarte jucăriile. Am creat astfel un sistem care rezolvă conflictul pentru jucării și ajută la împărțirea corectă a dreptului de a se juca cu o jucarie fără favoritisme și dezamăgiri.
Pentru activitățile de jocuri de dezordine în care împrăștie, jucării sau materiale, am creat un cântec care ne ajută să facem curățenie, secvențe melodice asociate diferitelor activități de tranziție sau de realizare a unei rutine, ajută la participarea motivată și cu adeziune la ceea ce copiii au de făcut. Pentru jocurile de nisip și apă, am insistat ca participanții să facă și activitatea de curățenie în urma lor, ei având măturici, fărașe cu care să strângă.
În ceea ce privește poziția fizică a mea în predare, am accentuat și am abordat statul la nivelul copiilor, am respins și resping ideea de stat la catedră cu un obstacol sau așa ca într-o mică fortăreță care baricadează contactul direct, separându-te de copii și exilându-te în afara comuniunii cu aceștia și a parteneriatului și a ideii că suntem toți egali și avem acces unii la ceilalți tot timpul fără excepție.
Copiilor cărora simt că le-am acordat mai puțină atenție într-o zi, le acord mai multă în zilele următoare, sau îmi fac timp ca zilnic să spun fiecărui copil că este minunat tot ceea ce face și că respectând regulile grupei, noi toți suntem o familie mare și ferictă.
Avem tendința să neglijăm copiii cuminți, să-i pomenim zilnic pe cei mai neastâmpărați, care astfel devin actori în prim- plan. Nu de puține ori, s-a întâmplat ca un copil din prima categorie, ușor neglijat pentru că deși avea comportamentul adecvat eu eram axată să corectez pe cei mai neastâmpărați, copilul din prima categorie a împrumutat din năzdrăvăniile celor cărora li se atrăgea atenția fiindcă în această perioadă, a egocentrismului și a nevoii de a fi tot timpul în atenția adultului, imitarea unor comportamente fie ele și negative, este firească, interesul fiind să fii centrul atenției. De aceea, recomand aprecierea verbală a tuturor acțiunilor și compotamentelor pozitive, pentru confirmarea și solidificarea lor, iar când un copil nu ascultă să fie corectat iar dacă continuă să se mute accentul și atenția pe ceilalți copii, ei fiind lăudați și acțiunea verbală să fie ceva ca în următorul exemplu: bravo, Maria, Cosmin, Andrei pentru cum ați ascultat povestea, George nu sunt mulțumită de felul cum te-ai comportat la activitate privește-i pe colegii tăi, încearcă să faci asemenea lor pentru eu știu că poți, aștept o îmbunătățire a comportamentului tău; acum, voi da o îmbrățișare colegilor care o merită, pe tine te voi îmbrățișa la finalul zilei dacă vei avea, până atunci, un comportament adecvat.
Gestionarea conflictelor și tensiunilor necesită tact și delicatețe, încercăm să vorbim cu fiecare părinte în particular să protejăm cu orice preț copiii și astfel dacă se întâmplă un incident nefericit, oricât de greu ne este trebuie să gestionăm situația așa încât să nu se iște niște tensiuni inutile între părinți și să nu se creeze prăpastie relațională între copii, ceea ce e mai greu fiindcă adulții se pot certa pentru totdeuna, dar copiii se iartă și interacționează cu o ușurință nefireacă nouă, sublimă lor, din care ar trebui să învățăm cu toții.
Așadar, închei această mică confesiune a câtorva din instrumentele mele educaționale, care sunt ale mele generic, sunt convinsă că sunt ale tuturor, mărturisind că puterea mea și sursa mea de energie sunt aceste minunate ființe în formare, care ne privesc ca pe o a doua mamă, care prin fiecare gest și fiecare clipă în care se apropie de progrese, reușite realizări sau chiar și atunci când stagnează în evoluție și te fac să-ți regândești tot demersul tău pedagogic, acesti copii sunt minunile zilei de mâine, de poimâine, răspomâine, ei sunt viitorul și trebuie educați în spiritul adaptării conținue la ce va urma, pentru că omenirea evoluează de vreo 120 de ani cu turație maximă, așa încât voi încheia cerându-vă să-i învățați pe copii să întrebe, să chestioneze sau să se îndoiască de orice, pentru a trece toate actiunile, informațiile și intervențiile noastre prin filtrul personal, devenind capabili să gândească și să aibă propriile opinii, când vor fi adulți.