Educația pentru valori în educația timpurie
Suntem parte din familiile noastre, chipul mamei sau al tatălui,
un mix din amândouă, ochii bunicului din partea tatălui, voința de fier a străbunicii, suntem parte din prezent ce poartă amprentele trecutului, parte din viitorul ce va deveni istorie, noi fragmentăm și porționăm propria identitate și timpul, cu bucuriile, nefericirile și emoțiile noastre, care au cel mai minunat dar divin, posibilitatea de a le împărtăși cu cei dragi, familia, prietenii, apropiații. Avem sufletul cald ca al strămoșilor, mintea înțeleaptă precum cei care au condus și întregit acest neam, avem ca motoare care ne propulsează și ne curg prin vene, energia unor superbe și trainice valori: credința, bunătatea față de noi și ceilalți, arătată prin respect și acceptare, toleranță și răbdare, identitatea noastră națională, iubirea pentru tot ce înseamnă România, de la noi la familia noastră, până la oamenii dragi de departe sau de aproape, tineri prunci sau frumoase chipuri cărunte, dragostea, binele, frumosul, adevărul, pacea, dreptatea, toate ne poartă prin lumea aceasta pe care lăsăm urmele noastre în numele a tot ceea ce înseamnă să fii român, căci românul e om bun.
Educația pentru valori, educația moral-axiologică nu este doar o știință psihopedagogică ce se poate preda, este un mod de a fi și necesită o conduită continuă, ea trebuie susținută prin fapte, iar pogresele zilnice, prin acordul celui ce conduce actul educațional cu faptul că persoana sa se identifică cu tiparul fiecărei valori, că va fi corect, chiar și când împarte jucăriile grupei mijlocii, că va ajuta copiii care nu pot face singuri anumite sarcini, cu răbdare și dragoste, deși resursele energetice sunt limitate, că-și va găsi mereu puterea să nu fie mai presus de ceea ce e drept și că având bunătate și profesionalism va sădi repere axiologice reale, în aceste mici suflete, ce vor purta amprenta noastră în viitorul unui mâine ideal.
Pentru a ne identifica și a ne trăi viața în acord cu valorile care înseamnă armonie, trebuie să avem simțul identității, al aparteneței la țara și națiunea noastră cu siguranța că avem trecut, prin strămoși, și unul demn de mândrie, prezent prin noi, unul solid și stabil și viitor prin copiii noștri, cu multe succese și vise ce-și găsesc împlinirea toate în cele mai frumoase meridiane si paralele ale Pământului, în peisajele României.
Vom educa copiii și îi vom învăța că a fi român înseamnă să ajuți, să iubești șă spui o rugăciune începută cu un mulțumesc, terminată cu un Amin, să fii drept și curajos, onest și modest și, cel mai important, să recunoști când ai greșit și să încerci să fii mereu și mereu o versiune mai bună a ta.
Pentru că se apropie 1 Decembrie, pentru că suntem români 365 sau 366 zile pe an, trebuie să realizăm, în postura noastră de educatoare, că un copil nu poate să înțeleagă foarte bine un concept de identitate națională dacă nu-i oferim prilejul să experimenteze și să trăiască între, și cu, și din elementele noastre ce ne definesc ca neam colorându-ne sufletul mereu și mereu în pasiunea roșie a focului iubirii, în lumina aurie a bogățiilor acestor meleguri, toate sub cel mai senin și cald albastru ce vestește pacea și armonia, colorându-ne în tricolor.
Numele țării noastre, imnul și drapelul ei, sunt însemne ce ne definesc și ar trebui să fie prezentate copiilor și aduse mereu, și mereu în atenție de la grupa mică, până la cea mare, așa încât încă din preșcolaritate cel mic să înțeleagă, mai multe despre lumea și arealul geografic în care pronia divină ne-a așezat, și desigur binecuvântarea de a fi român.
Copiii au sărbătorit încă o zi națională, au fluturat steaguri, au spus cu glas armonios: La mulți ani, România! iar noi alături de ei am simțit că da, viitorul are vocea suavă, a frumosului, privirea senină a binelui și atingerea caldă a blândeții. Copiii intuiesc și interacționează prin instincte, dacă noi le educăm aceste porniri spre sursele sinelui aceluia superior, cu disciplină și regulariatate, micii românași și micuțele româncuțe vor fi mândria României de mâine.
Bucuria pe care cei mici o simt în toate zilele festive, ce însoțesc cultura noastră națională, implicarea lor și iubirea față de toate piesele compoziției, ce întregește identitatea noastră de români, toate acestea creează experiențe unice de învățare, la care copiii colaborează, se bazează unii pe ceilalți, se așteaptă răbdători, se ajută, se ascultă, se coordonează și devin familia și sufletul întreg al grupei, al grădiniței chiar. România este unitate, iar copiii sunt cei care știu prin abilitatea lor sublimă de a relaționa cu ușurință, să lucreze în ideea de întreg, să dea acestei valori a apartenenței la grup cea mai frumoasă versiune din realitate. Se vor aduna grupa buburuzelor, a albinuțelor și cea a iepuraților, mână în mână, căci unde-s mulți puterea crește, ca în povestea Ridichea uriașă, formând familia a doua a lor, cea care se reunește patru ore pe zi, 5 zile pe săptămână, 10 luni pe an, pentru a oferi darul cel mai frumos: prietenia ce se consolidează prin joc.
Așadar, să respectăm tradiția, șă sădim în copil dragostea și respectul pentru aceasta, să educăm în spiritul valorilor universale, dând fiecărui moment și loc unicitate prin vibrația spirituală potrivită, prin doza aceea optimă de magie, pe care o avem în bagheta naostră de Ilene Cosânzene sau Feți Frumoși ale și ai educației timpurii românești și, dacă e sărbătoare, să petrecem cu timp de calitate în companie armonioasă cu multă plăcere și pozitivitate.
La multi ani, România și voi românii noștri dragi, cei cu priviri de daci, mândrie de romani, curajosi ca Mihai Viteazul, impunători la fire ca Ștefan Cel Mare, credincioși precum Constantin Brâncoveanu, drepți cât Vlad Țepeș și înțelepți atât cât Mircea cel Bătrân, în ale căror suflete bat clopotele bucuriei, cântă acordurile Rapsodiei Romane, ale Ciocârliei, se aud versuri de Eminescu, se ascultă poveștile lui Creangă și se formează credințe solide ca ale lui Eliade, toate cu aripile lui Traian Vuia, care face ca visul nostru de neam cu trecut, prezent și viitor să se înalțe până în albastrul divin, cu un înalt mulțumesc, și cu multă smerenie.