Toți diferiți, toți egali

România contemporană cu societatea sa polarizată financiar și influențată de sisteme axiologice care au foarte mult în vedere puterea cuiva de a susține dinamica economică, preponderența valorică a unui demers, fiind ușor neglijată,  se găsește la o răscruce, trebuie să se plieze pe nevoia tuturor de a avea șanse egale la educație, progres și devenire ulterioară.

La nivel european, apoi prin aplicarea programelor și implementarea lor națională, sistemul de învățământ românesc, tradițional și public, este structurat cu o formă de accesibilitate și susținut curricular pentru a satisface cerințele tuturor copiilor pe principiul egalității, al ideii de incluziune și învățământ cu viziune deschisă spre a integra, susține și a forma oportunitatea creșterii și devenirii prin educație, depășirii statutului social, integrarea într-o pătură superioară a  societății.

Principiul prin care educația este cea care egalizează șansele tuturor la un trai mai bun, la o integrare socială optimă este acela care conduce demersul educațional al profesorului, prin adaptare, mediere și pliere pe situațiile, circumstanțele unde se realizează instruirea și educarea.

Învățând, fiecare copil își deschide porțile spre lume, deschide ușile spre infinitele posibilități ale devenirii sale ulterioare, dar ca învățarea să fie posibilă trebuie respectate anumite norme, etape de aplicare a măsurilor de instruire și educare.

O primă etapă este aceea a unei radiografii a comunităților din care vin copiii. Aceasta va stabili, posibilitățile părinților, de ce au ei nevoie pentru a-și da copiii la școală, de asemenea se poate stabili un plan optim de consiliere parentală, consiliere ce va conduce la medierea relației grădiniță/școală- familie. Se vor realiza acțiuni de sprijin, accesarea de programe și proiecte care vor soluționa lipsurile, ce afectează integrarea optimă a copiilor sau elevilor în grădinițe și școli.

O a doua etapă este stabilirea contactului cu cei mici, acestora făcânduli-se profilul pedagogic corespunzător, care să oglindească realitatea și să redea nevoile lor individuale, dar și ale grupei/clasei ca tot unitar, fiecare copil fiind o individualitate a cărei unicitate trebuie respectată și tratată în acord cu manifestările ei.

O a treia etapă este specifică identificării copiilor cu cerințe educaționale speciale, realizarea planurilor de intervenție personalizată în educarea și instruirea lor, în colaborare cu psihologul școlar.

O a patra etapă corespunzătoare situațiilor în care copiii sunt din medii vulnerabile, din comunități de etnie, este aceea a colaborării cu mediatorul școlar, care facilitează desfășurarea actului educațional.

Cea de-a cincea etapă pe care o pot identifica ține de accesibilizarea curriculară, de realizarea de actvități atractive și cu mult impact formativ, care să se traducă în progrese vizibile ale copiilor/elevilor.

În ultima etapă, cea de-a șasea, vom implementa programul educațional, vom stabili conexiunea inversă, vom întări pozitiv fiecare comportament adecvat și vom viza unul din cele mai importante părți ale egalizării șanselor prin educație: participarea zilnică la cursuri, stoparea și eradicarea abandonului școlar, prin identificarea cauzelor lui, tratarea lor și implementarea de programe de sprijin pentru buna desfășurare a procesului intructiv-educativ.

Așadar, prin educație se deschid ușile spre progres, spre acele acumulări traduse în salturi calitative și cantitative care vor asigura o integrare socială și o intrare pe piața muncii, ce pot face din cei educați, intrați în procesul de învățământ ca inegali social să ajungă la fluxul de ieșire, ca persoane cu statut și status social ce este egal, având astfel șansa reușitei.

Prin educație se realizează dezvoltarea, creșterea și formarea copiilor/elevilor pentru ca ei să poată atinge idealul social prezent sau de perspectivă. Prin calitatea educației de a oferi șanse egale, trebuie să înțelegem faptul că deși fiecare copil este diferit, are nevoie de o particularizare a influențelor educaționale care se răsfrâng asupra sa, totuși ca unitate de grup toți copiii sunt egali, și trebuie tratați cu aceeași unitate de măsură.

Egalitatea șanselor prin educație reprezintă un deziderat care trebuie să se transpună și în comportamentele celor educați, grupul clasei de preșcolari sau elevi, trebuie să se comporte ca și când nu există diferențe între cei ce îl compun, cel puțin nu pe parcursul programului grădiniței/școlii.

Prin educație, oferim cheile ce deschid ușile spre lumea viitorului, dar actul educațional trebuie să fie axiologic orientat să respecte nevoile, drepturile și să stipuleze îndatoririle noastre, ale actanților săi, față de proces și al unora față de ceilalți.

Bibliografie: Ghid metodic, nr.10, 2019, ed. Didactică; Materiale online de pe Google.