Importanța practicii pedagogice
La nivelul sistemului de învățământ, formarea pentru intrarea și performarea în cariera didactică a unor profesioniști, care din prima lor experiență la catedră, ca profesori, să dovedească, pe lângă abilitățile necesare, acea coordonare, acel tact și acel minim de experiență, necesare proiectării, desfășurării și orientării demersului didactic în sfera de activitate al cărui optim nu e perturbat de empirism și improvizație, este dependentă și condusă de măsura în care, în timpul pregătirii studenților, elevilor pentru cariera didactică, se realizează destule oportunități de practică pedagogică.
Pentru a putea promova și realiza această parte a practicii pedagogice, ce satisface principiul educațional al îmbinării teroriei cu practica, prin transpunerea celei dintâi în acțiune, pentru a reda importanța pe care exersarea în predare o are, trebuie să observăm gradual ce presupune această activitate și care este rolul actanților ei, precum și procesualitatea după care se desfășoară.
Pentru o bună desfășurare a acetui tip de secvență formativă a viitoarelor cadre didactice, se va porni de la stabilirea cadrelor metodiste ce primesc la grupă/clasă practicanți, acestea trebuie să fie persoane cu experiență și deschise la transmiterea de modalități de a profesa, totodată încurajându-le fiecăruia din practicanți manifestarea propriei personalități în formarea tactului și capacității lor de viitori profesori.
Activitatea de practică pedagogică poate fi structurată pe două mari grupe: asistență la grupă/clasă și predare propriu-zisă. În cadrul asistenței viitoarele cadre didactice, iau noțițe, fac schițele activităților/lecțiilor la care asistă, sunt atenți și observă cât mai multe comportamente fie ale profesorului metodist, fie pe cele ale copiilor sau elevilor din grupă sau din clasă. Asistența se coordonează cu realizarea pregătirii ce privește activitatea de proiectare și manageriere a demersului educațional. Practicanții învață despre etapele unui proiect didactic, formularea unor obiective operaționale prin extragerea lor din cele generale, de referință și cadru. Formarea deprinderii de a gândi activitatea ca ea să vizeze anumite domenii de dezvoltare și comportamentele aferente este de asemenea un obiectiv al practicii pedagogice.
După ce studenții sau elevii de specializări pedagogice, au trecut de faza asistenței și au deprins proiectarea activităților, corelând-o cu etapele activităților sau lecțiilor la care au asistat, se va realiza demersul al doilea, faza predării la grupă/clasă, predare coordonată de metodist și de profesorul cu care se lucrează în liceul pedagogic sau la facultatea de profil.
Predarea presupune susținere atât din partea profesorului de specialitate, cât și a metodistului.
Învățământul european, cu legislația și organizarea sa, susține activitățile de formare, care au loc înainte de intrarea în piața muncii. Oferirea de oportunități de a desfășura activități și a dovedi abilitățile de care dispune, un viitor profesor, reprezintă un ideal sau un deziderat ce trebuie să fie ca o punte de legătură între ce oferă sistemul de formare a viitoarelor cadre didactice și ceea ce se cere de la acestea la catedra unde vor presta ca și conducători ai demersului didactic.
Trebuie să înțelegem că dacă stabilim un număr optim de ore de practică coordonată cu predarea teoriei, așa încât să existe un echilibru și o cursivitate în formarea celor ce îmbrățișează cariera didactică, vom obține profesioniști în domeniu, persoane ce nu vor fi ghidate de improvizație și empirism didactic. Fiecare absolvent de instituție cu profil pedagodic, a cărui viitoare carieră poate fi de profesor, va avea prin această activitate de practică pedagogică, posibilitatea de a se forma, de a își manifesta propriile capacități și de a presta ceea ce vocația l-a împins să aleagă.
Prin practică pedagogică, se pun la dispoziția celor ce sunt în formare instrumentele cu care să se realizeze, trecerea de la teorie la practică, trecerea de la cât știu aceștia, la cât din ceea ce știu pot transmite copiilor, așa încât să producă în aceștia acele acumulări și salturi cantitative și calitative, ce se manifestă prin învățare.
Vorbind de practica pedagogică, trebuie să încurajăm spiritul moderm, să încurajăm utilizarea de mijloace, metode și strategii moderne, să sprijinim ideile noii generații de profesori.
Resursele care există astăzi sunt nenumărate, posibilitățile de a atinge obiective, de a forma comportamentele vizate, sunt atât de variate, atât de specifice fiecărui stil de predare, în parte, încât nu putem oferi celor ce se formează decât reperele generale, urmând ca în cariera lor, ei să strălucească după proriile reguli, alegeri și modalități.
Așadar, practica pedagogică este un pilon al devenirii cadrelor didactice, un factor de susținere și acea oportunitate de a exercita statutul pentru care elevii și studenții acestui domeniu se pregătesc.
Bibliografie:1.Ghid metodic, Nr.7, 2010, Ed. Didactică. 2. Platforma Google- materiale din mediul online.