Draga timp,



                               Ma bucur sa spun ca in sfarsit ne-am imprietenit. Daca atata vreme am incercat sa fug de tine sau si mai rau chiar si de umbra ta pe chipul meu, azi sufletul ti-a dat mana si vrea sa mearga la brat cu tine, asa ca doi pareneri intr-un dans de societate. Iti scriu de aici din buclele tale, pentru ca vreau sa-ti multumesc pentru fiecare moment ce s-a strans in miliarde de amintiri, pentru ca tu m-ai ajutat sa cresc, sa simt ca mai mult decat o simpla imbatranire, tu-mi aduci o evolutie, cu neincetata curgere pe care o ai.

Ca atunci cand am simtit prima oara ca iubesc. Profund, sincer si impartasit. Prima dragoste, primele emotii si primele intalniri. Ca atunci cand ochii lui ma sorbeau.
Ca dupa examene muncite cu nopti nedormite si griji, si ros de unghii. Ca dupa sfarsitul unor perioade de formare profesionala ce m-au implinit.

Mai stii povestea veche in care noi, cei de atunci cu alte chipuri, stateam privind nametii impietriti de gerul naprasnic. Iti aduci aminte acea noapte de ianuarie in care ne-am spus ca vrem sa impartim clipa si somnul intr-o imbratisare pana dimineata. Mi-e greu sa-mi amintesc fiindca azi cand ziua aia a sosit, tu-mi pari departe si un pic rece , desi acest ianuarie de azi e mult, mult mai bland.

Marturisesc ca am iubit. Da, la modul total si inca iubesc ideea acelei iubiri, culmea nu pe fostul meu sot.
Marturisesc ca am plans, ca-mi place sa plang asa ca o stare de vindecare, de trecere spre liniste si veselie.
Marturisesc ca visez, visez si noaptea si cu ochii deschisi ziua, visez la lumea noastra de maine, visez la oportunitati si dezvoltare personala, visez sa schimb o viata, in primul rand pornind de la a o trai cu cel mai intens elan pe a mea.

Suntem foarte ocupati, neatenti, agitati si verbali, atat de verbali incat uitam ca o tacere ar fi potrivita de cele mai multe ori pentru a intelege si a descifra atat lumea celorlalti, cat si propriile ganduri, idei, ce si-au pierdut conturul in galagia generala.

peste seceta din suflet,

De cele mai multe ori in relatia cu tine mi-a fost dat sa impartasesc trairi din cele mai colorate, mai mult decat atat in orice moment te asociez unei muzici aparte, unui stil de dans as putea spune, e poate ciudat dar intreaga noastra poveste este de fapt un variat montaj coregrafic, care ne gaseste in postura de parteneri.

Ne-am intalnit pe-o strada din centrul vechi, tu purtai un palton caramiziu eu o geaca aproape in aceeasi nuanta, te-am privit si am simtit ca un gol in stomac, asa instantaneu, tu ai trecut cu o privire absenta, eu care in ziua aia eram rau de tot pus pe sotii m-am luat dupa tine.

Subcategorii