Tu nu regreti vreodata ca ai depasit varsta la care te insoteai cu tine si-ti erai suficient?
Eu am uitat intr-o ladita, inchisa departe in suflet, acea minune ce mi-a inseninat vreo 15 ani de viata: jocul.

Iti scriu din colt de aprilie presarat cu petale de cires scuturat de vantul un pic prea cald, iti scriu cu dor de tine si de noi.

Noi am plecat in lungul si-n latul pamantului cu gandul haihui, cu buzunarul plin de vieti si cu ochii albastriti de zare, noi ne-am trezit imbratisati, desi adormisem singuri.
Despre noi multi spun multe, dar ce sa vezi noi am invatat un truc, adunam fiecare vorba si construim castele de zvonuri, un castel la mare, din vorbele rautacioase, unul la munte din cele mai neprietenoase, cate unul peste tot, dar niciodata in noi nu e loc pentru castele de acest fel, castelele noastre sufletesti le-am ridicat din amintiri comune.
Spunem ca avem de partea noastra lumea, timpul si cam tot, dar stim ca nu avem nevoie decat unul de celalalt, fiecare de oglinda din privirea celuilalt.
Hai sa fugim, sa fugim din cotidian, niciodata departe unul de altul mereu impreuna pana in adancimi de suflet, pana-n inaltimi de constiinta.
Hai sa uitam impreuna de trecut si viitor hai sa fim prezenti unul altuia.
Noi ne-am nascut cu sufletul inaripat, nu putem sta doar pe pamant trebuie sa-l ocolim pe sus macar din cand in cand sa nu uitam zborul.
Daca punem sufletul meu si al tau intr-o clepsidra pun pariu ca amandoua inghit firele de nisip si topesc peretii acesteia, tipand timpul meu si al tau e doar al nostru.
Asa ca hai iubitule sau hai iubito intr-un noi, asa de nebuni prin viata, lume timp spatiu sau dimensiuni, hai sa ne tinem de urat, pana cand rapunem limitele posibilului si ne ducem povestea in nesfarsire.
Cand ne-am petrecut, doua suflete singure pe strada de pe care oamenii fugisera sa-si traiasca visele, eu eram un pic prea copila, tu deja batran ca spirit. Mi-ai aruncat o privire si eu te-am intrebat ca intr-un film cat e ceasul, nici nu stiu daca am fost eu aia care te-a intrebat.

Mama si tata au plecat peste hotare. E drept ca bunica imi face toate poftele si eu primesc mai multe jucarii decat colegii mei, mai multe haine si dulciuri dar ce ma fac cu el, ce ma fac cu dorul.

tu si eu ne-am dat mana nu si sufletul

M-am lipit de tine cum se lipeste un copil mic de pieptul mamei. Nu pot sa te las, nu pot trai altfel decat prin tine, fiecare unda de viata izvoraste prin ancorarea in tine si fiecare emotie se simte mai puternica atunci cand tie, prezentului meu, ma declar devotata si prezenta.

M-am cuibarit in fata focului, insotindu-ma  cu randurile unei carti dulci asa ca momentele cand tu-mi erai companie, totusi mai draga mi-e cartea decat dragostea, as zice acum cand lectura m-a furat de langa tine, cand drumurile noastre par ferecate in acest univers imaginar.

Subcategorii